“Imparatul mustelor 2” sau un alt fel de tabara
Prima noapte a fost ceva de groaza. N am facut altceva decat sa ma gandesc la metoda pe care avea s-o foloseasca doctorul ca sa mi aseze piciorul la loc. Mai era si beculetu’ ala rosu de afara. Imi fixasem privirea asupra lui de parca era cel mai interesant lucru din lume. Cand m-am trezit, mi-au pus piciorul in ghips si mi-am facut internare. Eram un pacient cu drepturi totale. De exemplu, dreptul la un coleg de camera.
Nu-i tin minte numele..poate Nicu. Sa-i zicem Nicu. Fusese cazat in aceeasi “celula” cu mine, desi el era un baiat de 23 de ani , iar eu un dracusor de fata de zece ani. In scurta vreme , aveam sa ma conving ca daca era cineva care sa se teama acela era el. Nicu era un baiat de la tara care masura totul in capite de fan, pana si mancarea adusa de mama. Nu stiu cum se face, dar era cam intr-o minte cu mine si n-a trecut mult pana sa incepem sa ne aruncam cu canile de plastic in cap daca unul dintre noi nu stingea lumina.
Pentru un copil , spitalul poate tine usor locul unei tabere .Si cu totii stim ca in tabara, copii fac regulile. “Tabara” nu era prea mare, ci masura cam cat lungimea unui hol. In capat era o usa in fata careia lumea mea se termina. De acolo incepeau scarile catre etajele cu oameni mari. Dimineata ma inghesuiam cu farfuria si lingura in mana sa mi primesc portia de macaroane. Galbene si tepene ca niste ate apretate, intotdeauna ajungeau la wc. Apoi , faceam rondul pe la fiecare salon. Langa noi statea Ana,o fetita de la camin , tunsa chilug, care nu pricepea mai nimic. O indopam bine cu dulceata si bomboane .Salonul ei miroasea a pipi, asa ca nu pierdeam prea mult timp acolo. Mergeam in camera de zi , unde era un singur televizor. Inchis. De fapt nu mergeam, ci ma taram cu un cadru metalic . Nu mai aveam ghips, asa ca piciorul meu slabanog incepea usor usor sa se vindece. Totusi, imi placea sa ma tarasc, imi placea sa fiu o “batranica” de zece ani care straneste compasiune.
Catre capatul coridorului, pe stanga, exista o camera cu sugari fara parinti. O gloata de maimutici galagioase si cam imputite care m-au molipsit cu vreo doi negi pe mana. Mai era si o usa mai inalta in fata careia ma opream numai sa ciocanesc de 3 ori cu putere , inainte sa o iau la fuga cu tot cu cadru. Imi placea un baiat .
Aproape ca era sa nu ma mai despart de aceasta comunitate pitoreasca. Pesemne ca eram hotarata sa mi prelungesc sederea , daca in ziua plecarii mi am intampinat mama cu un nou look. Aveam capul impachetat ca o ceapa, in bandaj . Mai alb decat bandajul era zambetul meu . Cu o seara inainte , ma lovisem de tablia patului, pentru ca Nicu ma amenintase cu cana daca nu stingeam becul.
La intoarcerea acasa am facut inventarul. Plecasem cu piciorul rupt, dar m-am intors cu capul gaurit, doi negi si o pofta nebuna de macaroane. Asta da tabara !
