Castravetele Mecanic

Noi doi, pe Ceahlau..   Dap, ne putem iub oriunde, insa pe munte ochii lui par si mai verzi, vocea mai profunda, picurii de sudoare mai sexy si profit de orice adiere de vant pentru a ma cuibari in hanoracul sau.

    A trecut ceva vreme de cand n am mai fost pe munte si asta pentru ca ultimul an ca si provinciali in Bucuresti s a dovedit destul de solicitant.

  Ne votati, va rog??

          Am revenut in Bucuresti dupa mai bine de doua saptamani petrecute intr-un satuc uitat de lume , din Moldova: Botosani. Cred ca, pentru cateva minute, am trait senzatia celor care se intorc din diverse tari straine in Romania si , ca sa vezi surpriza, nu mai stiu a grai romaneste. La inceput mi se impleticea limba-n gura din cauza dialectului moldovenesco-bucurestean , dar mi-am revenit curand.

   Si pe mine si pe Cosmin ne-a frapat imaginea dezolanta a orasului in care locuiseram amandoi ani buni. Mizerie, pavajele sarite si, peste toate, multe flori din acelea ieftine , pe jumatate smulse.  Inca un motiv de mirare a fost si faptul ca , fiecare fata sau femeie de peste douazeci de ani avea musai un copil de leganat sau plimbat. Acasa am crezut ca ma voi relaxa. Ceea ce, daca stau sa analizez bine, am si facut. Toti cei care ma cunosc cat de cat stiu ca relatia cu mama mea nu e tocmai una idilica in care ne impartasim secretele ca doua bune prietene si nici nu colindam magazinele in cautare de hainute si parfumuri. Despre tatal cel nou ( “vitreg” mi se pare un cuvant…vitreg) nu am cuvinte rele. Se straduieste si el.

           Prima problema ridicata la ora 6 dimineata , dupa o noapte de mers cu trenu si cand amandoi se zgaiau la mine sa vada cum mestec si apoi inghit 2 caise, a fost Ce Dracu Mancam noi la Bucuresti? Vedeti, ei i se parea ca eu nu bag destul in mine si , prin urmare, pachetul lunar trimis de ei ajunge in cosul de gunoi. Discutiile au continuat si in celelalte zile parca si mai abitir. Lesne de mentionat ca maica-mea are cunostinta de pasiunea mea pentru gatit si ar fi putut face oarecare conexiuni. Ti ai gasit. Si au mai fost cateva…De exemplu, nu aveam voie sa pun o cana cu apa pe masa , caci riscam sa murdaresc fata de masa proaspat achizitionata. Papucii de casa se pare ca niciodata nu i centram suficient de bine in locul destinat incaltarilor. Nu eram destul de dezinvolta in discutiiile cu ei si mai tot timpul, cica, stateam cocosata, tinuta nedemna de o studenta.

   Poate se asteptau sa le citez putin din manualul de Ismm, sa le fi explicat de ce in Dallas mobila era middle class ca idiotii care se holbau sa se identifice cu decorul si , astfel  cu o anume categorie sociala.  Poate si ar fi dorit sa mi scot din rucsac un microfon ( caci de aia sunt la Jurnalism…sper ca simtiti maretia momentului!!) . Apoi, dupa ce l as fi manuit ca pe-un pistol de ala din western, sa le iau vreun interviu. ” Pai cum draga? Asa esti si acolo, la Bucuresti, asa bleaga? N ai vlaga n tine deloc..”

     Si astfel , m am lamurit cum e cu primirea calduroasa a familiei. M am retras in camera destinata mie ( nu pot spune ” a mea” pentru ca e casa lor, nu a mea) unde mi am petrecut urmatoarele 3 zile , pana la venirea lui Cosmin in Botosani.    Ai mei au tras concluzia ca s si mai salbatica si ca nu pot trai fara Cosmin, d aia nu ies din casa.  In schimb, mi au tinut companie vecinii lor de dedesubt, care in fiecare seara aveau show:

 ” In mortii matii de jegoasa, chem Otv-ul sa te filmeze! Iesi dracu din camera mea! Taratura, cin’ te-a pus sa vii aici??” And soo on.     

 Dupa 3 zile i-am salutat cu respect si ne-am mutat la parintii lui unde n-o fi raiul pe pamant, dar macar nimeni nu m-a persecutatamai rau ca pe hotii de cai.  Cu situatia m-am impacat de mult si a nu se intelege ca cer compasiunea cuiva. Dimpotriva, ii sfatuiesc pe toti tinerii asa-numiti rebeli sa-si reconsidere pozitia fata de ” babalaci”…Unii chiar stiu sa fie parinti. Unii chiar isi incurajeaza odraslele si nu le pun piedici de genu ” e prea greu”, ” esti un inapt” etc.     

 Ati urmarit un episod din “Singura acasa”  .

   Are fatza de John sau de  Mark , dar de fapt este un Eugen roman get beget. Intr-adevar, a parasit Romania in 91′ pentru orasul Vanturilor ( si nu alea la care va ganditi) , Chicago.

    Si daca tot am conceput acest blog care in curand va fi sters, fara a avea vreo pretentie sa schimb eu lumea, imi doresc sa l sustin pe acest om care prin simpla sa prezenta binedispune.

     Incercam un Obama reloaded?? Omu are destui bani cat sa se scalde in ei asa ca spagile autohtone il lasa la fel de rece ca si in cazul unui dragon care a infulecat cinci porci si i se mai aduc 2 fripturi de pui.  Isi doreste putere sau asa cred. Si ce e rau in asta ? La urma urmei , nu asta rolul politicienilor, sa detina puterea si sa fie lideri adevarati? Daca poporului ii merge bine, restu e apa de ploaie.

    Mai mult, nu cred ca 18 ani de State sunt de neglijat ca background pentru un viitor europarlamentar care se vrea uns cu toate alifiile. Omu nici nu e strain de curse electorale intrucat a participat si la scaunul de primar al Resitei. Poate sunt eu subiectiva din motive inca necunoscute nici macar de mine, insa merita sa schimbam macazul…..in favoarea Romaniei si a lui Eugen Romulus Moiescu.’

     Votati cu cap, cu ce vreti , dar mergeti la vot!

 Pastele a trecut de mult, insa eu abia la CRaciun m am trezit sa pun poze…Totusi, va prezint in premiera cozonacul -petarda realizat intaia oara de mine!